Ce este dependenţa? Cum ne putem elibera de ea?

 

Inclinaţia sau dependenţa de o substanţǎ oarecare este tendinţa unei persoane de a folosi acea substanţǎ fǎrǎ ca persoana sǎ poatǎ controla acest imbold. Este ca şi cum persoana nu ar putea fi capabilǎ sǎ gǎseascǎ voinţa de a învinge aceastǎ dorinţǎ puternicǎ de a folosi substanţa.

Înclinaţia spre dependenţǎ diferǎ de la o fiinţǎ umanǎ la alta.Şi de asemenea puterea de a produce dependenţa variazǎ de la o substanţǎ la alta.

Persoana, aşa cum face de obicei cu toate lucrurile, începe doar prin a gusta sau a experimenta o anumitǎ substanţǎ. Dacǎ acea substanţǎ este pe placul sǎu, mai ales dacǎ îi permite sǎ evadeze temporar din cadrul problemelor sau apǎsǎrilor pǎmânteşti de orice fel, sau dacǎ doar se delecteazǎ cu rezultatul sau senzaţia pe care acea substanţǎ i-o oferǎ, el va continua atunci sǎ facǎ pe mai departe uz de acea substanţǎ.

Aceastǎ gustare sau experimentare, ca toate lucrurile în Creaţie încolţeşte şi creşte şi se transformǎ într-o dorinţǎ puternicǎ, iar dorinţa puternicǎ dacǎ nu este controlatǎ în acest stadiu, creşte în poftǎ sau slǎbiciune pentru ceva. Este în acest punct când intervin de obicei ceilalţi factori de influenţǎ. De fapt aceşti ‘ceilalţi factori ‘ pot sǎ intervinǎ chiar înainte de dorinţa puternicǎ, în mod deosebit la stadiul de imbold. Aceşti ceilalţi factori de influenţǎ sunt suflete din lumea de dincolo, cu o slǎbiciune similarǎ pentru a experimenta aceeaşi substanţǎ.

Aceste suflete se ataşeazǎ ele însele de persoanǎ şi se delecteazǎ cu substanţa respectivǎ prin aceastǎ persoanǎ. Deja din acest stadiu de imbold sau impulsionare catre substanta respectiva,  grupul de suflete din lumea de dincolo vor sǎ o facǎ pe persoanǎ sǎ continue în aceastǎ direcţie şi pot sǎ o influenţeze decisiv, mai ales dacǎ persoana nu se strǎduieşte suficient în a-şi aduna voinţa pentru a opri acest imbold.

O întreagǎ hoardǎ de suflete se poate ataşa de persoanǎ şi ele continuǎ sǎ o impulsioneze sǎ experimenteze substanţa. Voinţele lor nu sunt încǎ atât de puternice precum cele ale persoanei de pe Pǎmânt, dacǎ aceasta într-adevǎr vrea sǎ facǎ uz de propria voinţǎ pentru a se opri. Dar din nou şi din nou persoana nu face uz de voinţa ei şi alunecǎ înapoi în aceastǎ folosire excesivǎ, în acest abuz.

Acesta este motivul pentru care va fi întotdeauna posibil sǎ se învingǎ abuzul de substanţǎ de îndatǎ ce mecanismul este cunoscut persoanei de pe Pǎmânt, astfel încât ştie cǎ ea poate de fapt sǎ învingǎ aceastǎ problemǎ printr-o arzǎtoare dorinţǎ din interior, care poate atunci sǎ-i dea acel ajutor care vine din Luminǎ. Voinţele celor din lumea de dincolo nu sunt decisive pentru nimic, ci ei pot doar influenţa şi va fi persoana de pe Pǎmânt cea care va învinge întotdeauna de îndatǎ ce se roagǎ realmente pentru ajutorul din partea Luminii.

O singurǎ voinţǎ arzǎtoare în direcţia bunǎ poate face o armatǎ de aceste suflete sǎ disparǎ fǎrǎ urmǎ. Insǎ rugǎciunea şi dorinţa de a fi ajutat trebuie sǎ vinǎ mai întâi de la omul însuşi. In schimb, dacǎ încǎ continuǎ sǎ foloseascǎ substanţa spre propria plǎcere şi nu vrea cu adevǎrat sǎ schimbe lucrurile, va fi imposibil pentru Luminǎ sǎ aducǎ ajutor.

Totuşi, atunci când cu adevǎrat îşi doreşte sǎ renunţe la dependenţǎ, indiferent de  substanţa de dependenţǎ, rugǎciunile sale şi dorinţele sale se vor uni cu ajutorul din Luminǎ. Nici o altǎ cale nu este deschisǎ pentru spiritul uman decât cea a rugǎciunii arzǎtoare şi a dorinţei pentru ajutor. Am auzit cu toţii vorbindu-se despre diferite metode, dar ajutor adevǎrat vine întotdeauna odatǎ cu dorinţa individului unitǎ cu ajutorul din Luminǎ, indiferent de cât de mult a învǎţat individul sǎ-şi deschidǎ intuiţia.

Dacǎ prin ruptura pe care dependenţa a adus-o în viaţa sa, individul este atunci condus sǎ se vadǎ pe sine însuşi aşa cum este cu adevǎrat şi dacǎ este atunci dezgustat prin aceasta, umilinţa sa şi dorinţa de schimbare vor fi de ajuns pentru ca ajutorul sǎ ajungǎ la el. Aceasta înseamnǎ cǎ în interior el a învǎţat din toate experienţele şi s-a schimbat el însuşi.

Existǎ diverse motive sociale pentru a porni pe acest drum, dar acest articol se referǎ la cazul particular când individul vrea cu adevǎrat sǎ opreascǎ dependenţa.
Cunoaşterea este cheia. Dacǎ realizeazǎ mecanismul din spatele dependenţei şi intelege ca voinţa sa este de fapt decisivǎ, mulţi vor face într-adevǎr efortul în aceastǎ direcţie. Alt pericol care este întotdeauna prezent este lenea. Aceasta poate face mulţi oameni sǎ se întoarcǎ la greşelile anterioare. Trebuie evitatǎ cu orice preţ. Trebuie sǎ realizǎm absoluta realitate a importanţei liberei voinţei.

Mediul pǎmântesc şi circumstanţele în care ne aflǎm noi înşine sunt urmarea deciziilor noastre proprii. Nu este de nici un folos sǎ încercǎm sǎ blamǎm pe alţii pentru patimile noastre. Faptul cǎ existǎ persoane care vând droguri reprezintǎ în întregime un cu totul alt subiect.
Motivul principal pentru lipsa de schimbare este împotrivirea individului sǎ accepte rǎspunderea şi sǎ accepte faptul cǎ în orice situaţii pǎmânteşti se aflǎ el însuşi, sunt propriile sale lucrǎri care l-au condus acolo. Dar dacǎ acceptǎ aceastǎ realitate cu bunǎ credinţǎ, va fi condus întotdeauna afarǎ din acele circumstanţe.

Dacǎ totuşi, îi blameazǎ pe alţii, el îşi adaugǎ vinǎ şi îşi face salvarea dificilǎ. De aceea, cunoaşterea cǎ dependenţa poate fi învinsǎ de cei care vreau într-adevǎr aceasta, este foarte importantǎ. Persoana totuşi, trebuie sǎ-şi gǎseascǎ ocupaţii în alte direcţii astfel încât mintea sa sǎ nu fie în mod constant trasǎ înapoi în direcţia care conduce spre o recǎdere în dependenţǎ.
Cu aceastǎ dorinţǎ spre schimbare, acest impuls sau înclinaţie care se apropie de intuiţie scade treptat pentru cǎ dorinţa de schimbare va tǎia alimentarea dependenţei cu putere. Furnizarea de putere pentru împlinirea poftei a venit din dorinţa individului pentru substanţǎ. Dorinţa sa a hrǎnit anterior înclinaţia şi a fǎcut-o puternicǎ. Dar de îndatǎ ce omul ia o decizie şi se bazeazǎ pe aceastǎ decizie, atunci puterea dependenţei asupra lui este eliminatǎ.
Este un drum lung şi un proces dificil, dar treptat va fi victorios atât timp cât nu permite voinţei sale sǎ slǎbeascǎ. Acesta e momentul când e nevoie ca persoana sǎ aibǎ ocupaţii în alte direcţii. Aceste ocupaţii pot sǎ implice schimbarea completǎ în circumstanţele pǎmânteşti ale persoanei, schimbarea anturajului şi aşa mai departe. El trebuie sǎ vadǎ ce l-a împins spre aceastǎ dependenţǎ în primul rând, trebuie sǎ se strǎduiascǎ sǎ înţeleagǎ înainte de a putea sǎ avanseze, altfel va cǎdea din nou.
Dacǎ anturajul sǎu l-a împins spre dependenţǎ ,atunci el trebuie sǎ facǎ schimbǎrile necesare. Dacǎ a fost dorinţa sa sǎ scape de presiunea dependenţei atunci trebuie sǎ realizeze cǎ atât timp cât ezitǎ în faţa acestei presiuni, nu va rezolva nimic pentru cǎ ii lipseste fermitatea in decizie. Oricare ar fi circumstanţele care l-au condus la dependenţǎ, el trebuie sǎ se strǎduiascǎ sa înţeleagǎ şi sǎ facǎ schimbǎrile potrivite cu fermitate.